Cuvântarea fratelui Ionel Vlas la evenimentul din 02.12.2013

Slăvit să fie Domnul! M-am bucurat și mă bucur că suntem cu toții gata să lăudăm pe Domnul. Suntem gata să Îl slujim mai departe pe Domnul, și de altfel revista are ca scop principal să transmită mai departe nu numai acțiunile pe care le facem noi prin biserici, și acestea sunt bune, nu numai pozele de la botez sau de la anumite evenimente, și acestea sunt bune, ci în mod deosebit prioritar, vestirea cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, obiectivul acesta pentru revista Apa Vieții va rămâne în continuare un obiectiv de bază, important, atât cât va îngădui Domnul să poată funcționa, să poată fi tipărită. Și prin metoda aceasta să ajungă cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.

Așadar, din toată inima, în câteva gânduri doresc să mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că, iată, au trecut 30 de ani de când s-a început lucrarea aceasta. Unii erau foarte pesimiști, unii au spus „N-avem cu cine”, alții au spus „Hai să încercăm!”. M-am bucurat de grupul care conducea la momentele acelea congregația noastră, frații din comitetul executiv împreună cu grupul de inițiativă s-au înțeles, s-a aprobat, s-au făcut demersuri și uite așa a luat naștere proiectul. Mai nesigur la început, greu cu tipărirea, greu și cu ce să pui în revistă, pentru că ai noștri n-au prea îndrăznit. Dar uite așa s-au dus anii și putem vedea un progres deosebit. Și pentru aceasta mulțumesc tuturor celor care au avut inițiativă, atât corpului pastoral din vremea aceea, cât și inițiatorilor care s-au ocupat de lucrurile care nu se văd, cum spunea fratele Nelu Zlibuț. Nu ne dăm seama decât atunci când ne ocupăm de ele cât timp necesită. Mulțumesc celor care au continuat să lucreze și celor care sigur lucrează și astăzi, și din toată inima zic ca Domnul să îi binecuvânteze! Să dea Domnul binecuvântare și să ne ajute să îl slujim.

Privitor la o revistă, privitor la o carte, ce rămâne? Știți vorba aceea: „vorba se duce, scrisul rămâne”. E foarte important să promovăm încă lucrarea aceasta, chiar dacă în ultimii ani tot mai multe voci se aud care doresc să facem totul doar digital. Da, dacă ne raportăm la zilele pe care le trăim cu tehnica avansată, este bine să ne folosim de ea cum putem. Pe tot ceea ce putem să punem mesajul Domnului, dar dacă putem și să îl scriem, să rămână scris, eu cred că este foarte valabil și este la îndemâna oricui. În momentul în care textul sau îndemnul respectiv sub formă scrisă este la îndemână într-o bibliotecă, pe masă, sau undeva poate chiar lângă Biblie, la momentul potrivit, aduce zidire tuturor.

Mă bucur de toți cei care sunteți aici, de toți cei care ați pus umărul, de frații care sunt slujitori. Pe toți vă salut cu toată inima și doresc din suflet să vă binecuvânteze Domnul! În mod deosebit mă bucur de fratele Varadin, unul din pionierii care au pus mult suflet la lucrarea aceasta, ca la multe alte lucrări. Este aici împreună cu sora Nina, soția dânsului, din toată inima zic: Domnul să-i binecuvânteze! Sigur, prin faptul că i-am rostit numele dânsului sper să nu gândească ceilalți că și ei, probabil în istoric vor fi numite mai multe nume. Și dumneavoastră, sunteți vrednici cu toții care v-ați implicat în mod direct, numele dumneavoastră merită și ar fi frumos să fie pomenite, dar în mod special am vrut să fac remarca aceasta. Sigur, fratele Moise Gaode a trimis și dumnealui un mesaj, ca unul care pe atunci era președinte. A acceptat, a avut și el parte de inițiativa aceasta și împreună s-a lucrat la punctul acesta de lucrare, dar prin împrejurarea istorică a întoarcerii fratelui Moise Gaode înapoi în Statele Unite, greutatea mare a zecilor de ani a rămas pe fratele Varadin, de aceea am aprecieri deosebite față de dumnealui. Și pentru faptul că ne-ați onorat să fiți aici vă mulțumesc, Domnul să vă binecuvânteze!

Rămân la gândurile acestea, dorindu-vă tot ce e mai bun, tot ce e mai frumos. Dacă în 1993, când s-au pus bazele revistei și a apărut primul număr ne gândeam dacă merită sau nu efortul, iată după 30 de ani putem spune, și eu cred că mulți sunt în asentimentul meu, cel puțin cei de față, peste 90 % cred că sunteți în asentimentul meu, s-a meritat să se lucreze la o revistă. S-a meritat să avem continuitate și de aceea suntem mulțumitori lui Dumnezeu și tuturor celor care au împins carul acestei lucrări an de an până în zilele noastre să ajungă și la noi. Slăvit să fie Domnul! Aprecierile mele și Dumnezeu să dea în continuare izbândă!

Aș vrea să citesc din Psalmul 115:15-18, un cuvânt cunoscut, dar care cred că potrivește și în cazul nostru: ”Fiți binecuvântați de Domnul care a făcut cerurile și pământul! Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu morții laudă pe Domnul și nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum și până în veac. Lăudați pe Domnul!”. Și prin revistă și prin munca de la revistă și prin ceea ce se va scrie la revistă, totdeauna să avem ținta aceasta: Lăudăm pe Domnul. Doamne ajută!