CE ESTE DRAGOSTEA?
După cum afirmă Pavel în Galateni 5:22, dragostea este una din roadele Duhului Sfânt în noi, alături de toate celelalte: „bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” În a-L iubi pe Domnul și pe aproapele nostru se rezumă întreaga lege mozaică (Matei 22:37). Dumnezeu Însuși este dragoste (1 Ioan 4:16), iar Duhul Sfânt, ca persoană a Trinității, rodește dragostea dumnezeiască în copiii Lui, pe care îi locuiește și îi conduce.

CARE E SURSA DRAGOSTEI?
Pavel accentuează faptul că Duhul Sfânt este cel care toarnă în inimile noastre dragostea lui Dumnezeu (Romani 5:5). Duhul Sfânt, implicat în pocăință, credință, nașterea din nou, împuternicire și călăuzire, este cel care are și rolul de a ne sfinți, dezvoltând în noi caracterul lui Hristos, eliberându-ne de sub puterea păcatului, oferindu-ne puterea Sa atât în lupta cu poftele firii pământești, cât și în a iubi chiar și ce e greu de iubit.

DE CE AM NEVOIE DE DRAGOSTE?
1. Pentru a împlini ce spune Scriptura. Dragostea e o poruncă: „Și porunca Lui este (…) și să ne iubim unii pe alții...” (1 Ioan 3:23). Doar cel ce iubește Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu: „Cine nu iubește nu a cunoscut pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:8). 2. Pentru a putea birui în lupta spirituală cu firea și cu duhurile, chiar dacă ele ne vor aduce zeci de argumente să nu iubim. Lupta a fost deja câștigată de Hristos prin învierea Sa. Noi putem fi biruitori împreună cu El în această luptă alegând mereu ascultarea, supunerea, mărturisirea, dar nu prin puterile noastre, ci prin pute- rea Duhului.

CARE SUNT TRĂSĂTURILE DRAGOSTEI ÎN NOI?
Îndelunga răbdare, bunătatea, lipsa invidiei, smerenia autentică (în gânduri, în cuvinte, în fapte), buna cuviință, căutarea foloaselor altora, stăpânirea de sine, lipsa negativismului, bucurie pentru adevăr, dragostea care

acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul (1 Corinteni 13). Fără acestea, nu iubesc...

CARE SUNT CONSECINȚELE PRACTICE ALE DRAGOSTEI?
Dragostea lui Dumnezeu odată turnată în noi va Dragostea desăvârșită va alunga frica din noi: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită iz- gonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)

curge înspre alții! E imposibil de ținut într-un „vas cu capac”. Dragostea e activă, nu pasivă, și nici doar declarativă. Ea se va materializa în a fi robi din dragoste ai lui Hristos prin slujirea „oi lor, oițelor și mielușeilor din turmă”, precum găsim scris în Ioan 21: „Petre, mă iubești?” Atunci „paște” (hrănește și crește) pe cei cu diferite grade de maturitate spirituală. Dragostea de Dumnezeu activă se va reflecta în dragostea practică pentru familie, pentru cei din biserică, pentru cei ne- mântuiți, pentru vrăjmași chiar (vezi Matei 5:44).

O altă consecință a unei vieți pline de dragostea lui Dumnezeu va fi siguranța mântuirii: „Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.” (Romani 5:5) „Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.” (1 Ioan 4:16,17)

Dragostea desăvârșită va alunga frica din noi: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită iz- gonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)

CUM SĂ CULTIVĂM DRAGOSTEA?
Pentru că a iubi înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu și a fi transformat după chipul Său, dragostea noastră față de El și față de semeni va crește petrecând mai mult timp în prezența Lui prin rugăciune, prin citirea, înțelegerea și trăirea Cuvântului Său. Trăirea presupune să întindem o mână, să ajutăm, să slujim, să încurajăm, să ne pese, să iertăm, să fim în toate ca El. Cunoscându-L mai bine, El va deveni dragostea noastră supremă, mai presus de orice lucru egoist sau trecător, iar dragostea față de ceilalți va crește și ea.

Ce e de făcut însă cu cei foarte greu de iubit? Există o etapă în maturizarea spirituală, când Dumnezeu poate îngădui în viața noastră nedreptăți sau răni uriașe. Singura cale de a ne raporta dumnezeiește la cei care ni le- au făcut este să recunoaștem că nu putem să îi iubim, să cerem Duhului Sfânt puterea de a ne zdrobi firea noastră și de a-L lăsa pe El să iubească prin noi. Astfel nu ne vom pierde în testarea ,cuptorul de foc”(precum cei trei prieteni ai lui Daniel), pentru că El e în noi. Va arde doar „zgura”, că trebuie.